Abuzul în serviciu contra intereselor publice, ale persoanei sau prin îngrădirea unor drepturi asociat cu beneficii pentru sine sau pentru un altul a fost încriminat de legislaţie ca fată de corupţie.
Forma intenţiei magistratului, personalului auxiliar sau funcţionarului de a comite fapta pentru a stabili că este vorba de un abuz în realizarea atribuţiilor de serviciu.
१. are ca urmare crearea unei situaţii favorabile sau aducerea unui beneficiu pentru magistrat sau pentru o altă persoană cu interes în exploatarea abuzului.
Totuşi există beneficiul că justiţiabilul, persoana vătămată, nu mai trebuie să arate şi existenţa unei mite. Această obligaţie nu mai apare nici pentru procuror dacă el reuşeşte să stabilească cele două relaţii de cauzalitate în mod simultan.
Orice faptă neintegră în realizarea actului de justiţie, şi care prejudiciază o parte are drept consecinţă fierească aducerea unui beneficiu părţii adverse.
Intenţia legiuitorului a fost aceea de a reduce abuzurile procesuale, soldate până acum doar cu desfiinţarea hotărârilor şi de a pune accentul pe sancţionarea drastică a faptelor de abuz contra intereselor persoanei în cadrul proceselor, fapte ce înclinau injust balanţa justiţiei.
Acesta este unul din temeiurile pe care se pot baza plângerile persoanelor nedreptăţite de justiţie prin abuz.
Pentru a vedea care sunt diferenţele între abuz şi eroare este nevoie să observaţi care sunt obligaţiile, magistraţilor şi ale personalului auxiliar din justiţie, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
2. Ce nu este corupţia
Deşi există anumite fapte care vă pot produce uneori prejudicii importante făcute de funcţionari sau oficiali ai diverselor instituţii publice în cadrul sau prin depăşirea atribuţiilor lor de serviciu, ele nu pot şi nu trebuie catalogate drept “corupţie”, dacă intenţia funcţionarului nu a fost de a obţine un avantaj sau profit pentru el sau pentru altul.
Exemple de astfel de fapte prin care se încalcă legile ori drepturile dumneavoastră sunt: abuzul administrativ, eroarea, depăşirea competenţei, neglijenţa.
Exemple:
Refuzul unui funcţionar/grefier de a vă elibera un certificat de grefă în situaţia în care aţi îndeplinit cerinţele legale şi aţi depus documentaţia completă este un abuz şi nu o faptă de corupţie.
Reţinerea unei persoane de către poliţie peste termenul de 24 ore sau menţinerea în stare de arest după expirarea mandatului au natura de abuzuri şi nu de fapte de corupţie.
Dacă pe extrasul de carte funciară obţinut de la judecătorie în vederea vânzării unui teren sau clădiri apar alte dimensiuni decât cele reale ale suprafeţei sau apar alte vecinătăţi suntem în prezenţa unei erori şi nu a unui fapt de corupţie.
Procedura Mediatorului European (în sistemul instituţional românesc echivalentul Mediatorului European este Avocatul Poporului) au fost evidenţiate şapte cauze posibile ale unei proaste administrări:
- de transparenţă;
- nejustificată;
-
- abuz (în serviciu);
- nerespectarea procedurilor;
- eroarea legala/judiciară;
- în serviciu (proastă funcţionare ori incompetenţă);
IMPORTANT! Astfel de fapte nu sunt corupţie şi, în general, un act de proastă administrare nu trebuie considerat drept corupţie.
Este important însă de reţinut că astfel de acte pot fi generate sau pot genera fapte de corupţie, dacă în spatele unei aparente “proaste administrări” se află un mobil (sume de bani, foloase, influenţă etc).
3. Cadrul legislativ în materia sesizării, combaterii şi sancţionării faptelor de corupţie
În contextul interesului din ce în ce mai mare acordat chestiunilor relative la corupţie pe plan mondial şi datorită preocupării autorităţilor române de îndeplinire a criteriilor de aderare în perspectiva lărgirii Uniunii Europene prin admiterea de noi membri, legislaţia naţională privind corupţia a fost semnificativ modificată şi completată în ultimii ani.
În ciuda problemelor şi deficienţelor de aplicare a legilor există un cadru relative funcţional care permite în mod specific sesizarea, urmărirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Art 41 din Carta UE a Drepturilor Fundamentale adoptată la Nisa în 2000, este intitulat “dreptul la bună administrare “ şi stipulează că orice persoană are dreptul de a avea propriile afaceri tratate de o manieră imparţială, onestă şi într-un interval de timp rezonabil de către instituţiile UE. Este menţionată obligaţia administraţiei de a justifica deciziile sale şi de a repara orice prejudiciu cauzat de instituţia respectivă sau de funcţionarii săi în exerciţiul funcţiunii.
Luarea/darea de mită (Codul Penal, art. 254 şi 255):
Luarea de mită (art.254 Cod Penal) este fapta funcţionarului care pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Darea de mită (art.255 Cod Penal) este aceeaşi faptă privită în oglindă şi este reprezentată de promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase unui funcţionar de către o persoană pentru satisfacerea nelegală a unui interes.
II. INFRACŢIUNILE DE CORUPŢIE
Aceasta sunt unele dintre cele mai “populare” forme de corupţie existente în societate. În cadrul acestor infracţiuni sunt oferiţi şi primiţi bani, obiecte sau alte “stimulente” pentru realizarea, urgentarea sau simplificarea unor acte, proceduri Exemplul 1:
Cetăţeanul care la intrarea ţară, înmânează funcţionarului vamal paşaportul cu 20$ în el pentru a se asigura că acesta va sări peste eventuala verificare a bagajelor săvârşeşte o faptă de corupţie prin dare de mită. Dacă funcţionarul vamal acceptă respective bancnotă se realizează o faptă de corupţie prin luare de mită.
Exemplul 2:
Acelaşi tip de corupţie se realizează şi în cazul în care
agentul de circulaţie nu încheie proces verbal pentru
sancţionarea unui şofer contravenient şi acceptă de la
acesta o sumă de bani.
2. Primirea de foloase necuvenite (Codul Penal, art. 256):
Primirea de foloase necuvenite este definită drept primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori alte foloase, după ce a îndeplinit un act, în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia.
Aceasta este infracţiunea prin care se sancţioneză aşa numitele “atenţii”: cadouri, sacoşe cu diverse produse, plicuri cu bani strecurate printre foi etc.
Exemplu:
Dacă un funcţionar constată îndeplinirea condiţiilor
legale şi acordă corect un aviz de mediu pentru o
construcţie acceptând apoi o sumă de bani sau un
cadou drept “ mulţumire”, el se face vinovat de corupţie
prin primirea de foloase necuvenite.
Legislaţia relevantă în ceea ce priveşte faptele de corupţie e cuprinsă în următoarele reglementări:
Traficul de influenţã şi cumpărarea de influenţă - (Codul Penal, art. 257 şi Legea 161/2003, art. 6¹):
Aceasta este infracţiunea prin care se pretind bani sau alte foloase de la o persoană fizică sau juridică de către o altă persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţã asupra unui funcţionar pentru a-l determina sã facă ori sã nu facă un act ce intrã în atribuţiile sale de serviciu.
Infracţiunea de trafic de influenţă există chiar dacă persoana în cauză nu are în realitate influenţa pe care o pretinde. Infracţiunea se socoteşte săvârşită în momentul în care
persoana care pretinde că are sau chiar are influenţă primeşte sau pretinde bani, influenţă sau alte foloase, sau acceptă promisiuni, daruri în scopul declarat de a determina un anume comportament profesional din partea funcţionarului.
Exemplu:
Fapta unui avocat care pretinde de la clientul său o
sumă de bani sugerând că o va da judecătorului sau,
după caz, procurorului pentru a le câştiga bunăvoinţa
este o faptă de corupţie prin trafic de influenţă. Nu are
nici o importanţă dacă aceşti bani vor fi daţi mai
departe sau vor fi păstraţi de respectivul avocat.
Prin noul cod penal s-a încriminat şi fapta de cumpărare de influenţă care constă în fapta unei persoane de a oferi bani sau alte avantaje în schimbul promisiunii unei persoane de a
îşi trafica influenţa. Legiuitorul a vrut să îl pedepsească penal şi pe cel care dă bani ca în cazul dării de mită.
Legislaţia prevede că banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunilor menţionate în acest capitol se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc,
făptuitorul (în cazul în care este condamnat) este obligat la plata echivalentului lor în bani.
4. Infracţiuni asimilate celor de corupţie:
Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, a introdus sancţionarea unor fapte din sfera economică, fapte anterior neîncriminate şi care se constituiau în portiţe de generare a corupţiei:
Sunt astfel sancţionate:
a) stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate a bunurilor aparţinând statului în cadrul procedurilor de privatizare;
b) acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii;
c) utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate;
d) influenţarea operaţiunilor economice ale unui agent economic de către cel ce are sarcina de a-l supraveghea, de a-l controla sau de a-l lichida;
e) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale;
f) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.
5. Abuzul în serviciu art 13, din Legea 78/2000
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Această nouă încriminare a unei variaţiuni a corupţiei nu este însă uşor de demonstrat
pentru că trebuiesc stabilite cumulativ două relaţii:
- Forma intenţiei făptuitorului de a comite fapta pentru a stabili că este vorba de un abuz în realizarea atribuţiilor de serviciu.
- Abuzul are ca urmare crearea unei situaţii favorabile sau aducerea unui beneficiu pentru funcţionar, pentru petent sau pentru o altă persoană cu interes în exploatarea abuzului.
6. Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene;
Legea 78/2000 a introdus de asemenea serie de prevederi relative la fondurile Uniunii Europene.
Astfel sunt sancţionate special ca fapte de corupţie, falsul şi uzul de fals prin care se obţin pe nedrept fonduri europene precum şi fraudarea acestor fonduri chiar în cazul în care ele
au fost obţinute în mod legal. Dată fiind importanţa acestor fonduri pentru economia naţională şi necesitatea unei bune şi corecte absorbţii a lor este sancţionată şi fraudarea din
culpă (greşeală, neatenţie) a acestor fonduri.
1. Cum recunoşti o faptă de corupţie
Trebuie observat, încă de la început, că este destul de greu pentru un cetăţean să aibă cunoştinţă săvârşirea unei fapte de corupţie deoarece, de regulă, acestea sunt fapte
„mascate”, lucru care nu se întâmplă în cazul organelor cu competenţă în descoperirea şi sancţionarea acelor fapte care, conform legii penale, sunt considerate infracţiuni de
corupţie şi pe care le-am prezentat în capitolul anterior.
Totuşi, cetăţenii sau, în funcţie de situaţie, justiţiabilii pot fi martori sau victime ale faptelor de corupţie sau, pur şi simplu, pot avea contact cu persoane care prezintă anumite indicii despre săvârşirea unor fapte de corupţie de către magistraţi, fie ei judecători sau procurori.
În una din aceste situaţii cetăţenii pot semnala organelor abilitate faptele de corupţie de care au auzit, la care au fost martori sau a căror victime au fost.
III. CUM RECUNOŞTI O FAPTĂ DE CORUPŢIE, MECANISME GENERALE ŞI SPECIFICE DE PLÂNGERE, PROCEDURI DE CERCETARE PENALĂ A MAGISTRAŢILOR
Recunoaşterea unei fapte de corupţie este extrem de simplu de făcut deoarece trebuie observat dacă funcţionarul public, magistratul sau judecătorul respectiv are sau urmează să aibă un beneficiu material sau alte foloase de pe urma folosirii abuzive a puterii publice delegată acestuia prin lege.
În situaţia în care nu se dovedeşte interesul material sau de altă natură a magistratului respectiv totuşi fapta poate fi pedepsită penal ca abuz în serviciu, conform celor prezentate
2. Mecanisme generale şi specifice de plângere
Cui vă adresaţi?
Sesizarea dumneavoastră trebuie înaintată organelor de urmărire penală, după cum urmează:
Pentru infracţiunile prevăzute la art. 220, art. 242, art. 246, art. 249, art. 256, art. 271 şi art. 289 trebuie să vă adresaţi organului de poliţie în raza căruia s-a săvârşit infracţiunea sau parchetului de pe lângă judecătoria în circumscripţia căreia s-a săvârşit infracţiunea, sau în raza căreia se află sediul instituţiei publice al cărei funcţionar este.
Dacă aceste infracţiuni sunt săvârşite de magistraţi, sesizarea trebuie adresată procurorului
Pentru infracţiunile prevăzute la art. 254 şi 257 vă adresaţi parchetului de pe lângă tribunalul competent, şi parchetului de pe lângă judecătoria competentă, potrivit celor de mai sus, pentru infracţiunea de purtare abuzivă.
Atribuţiile organelor de poliţie: constituie probele dosarului de urmărire penală, prin verificarea şi completarea informaţiilor furnizate prin plângeri şi denunţuri; adună probe, audiază părţile vătămate, învinuiţii şi martorii; pot să organizeze, împreună cu procurorul, acţiuni de flagrant.
Atribuţiile parchetelor de pe instanţele judecătoreşti:
coordonează şi supraveghează activitatea de cercetare penală a Poliţiei; procurorul poate să efectueze orice acte de urmărire penală în cauzele pe care le supraveghează;
procurorul hotărăşte dacă fapta supusă urmăririi va fi înaintată spre judecare instanţei.
Legea 140/1996 Codul Penal al României, cu completările ulterioare, art. 254 – 258
Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei modificată şi completată de OUG 40/2003
Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţia de interes public
Legea 682/2002 privind protecţia martorului.
Legea 571/2004 pentru protecţia personalului din instituţiile şi autorităţile publice care semnalează încălcarea legii
Legea 480/2004 pentru modificarea Codului de Procedură Penală
- 303/2004 privind statutul magistraţilor
- 304/2004 privind organizarea judiciară
- 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
- Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente
Selectii din GHIDUL DE ANTICORUPŢIE ÎN JUSTIŢIE pentru cetăţeni şi oameni de afaceri
Autori: Victor ALISTAR, Gabriel MOINESCU, Iuliana STĂNESCU
Acest ghid a fost produs de Transparency International – Romania (Asociaţia Română pentru Transparenţă) în cadrul proiectului Combaterea corupţiei şi creşterea integrităţii publice în justiţie, finanţat de UNIUNEA EUROPEANĂ prin programul Phare।
:
http://209।85।129।104/search?
=cache:gJ-nmXd8zJYJ:www।transparency।org।ro/files/File/Ghid_
_in_justitie_pe.pdf+art.16%2Bconstitutie%2Binamovibil&hl=ro&ct=clnk&cd=63&gl=ro
